Prigoana cea dinlăuntru

Ioan 16,2-3: ”Au să vă dea afară din sinagogi (biserici n.n.): ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujba lui Dumnezeu. Și se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.”
Sa luam aminte!

Nu aparasiti Biserica!

Nu parasiti pe Hristos! Nu deznadajduiti!

Așa îi avertiza Mântuitorul Iisus Hristos pe ucenicii Săi cu puțin timp înainte de propriul sacrificiu. Peste câteva săptămâni proorocia se îndeplinea. Începea prigoana împotriva apostolilor și ucenicilor, iar primul martirizat a fost Sfântul Ștefan.

     Prigoană și martiriu. DEX-ul le definește astfel:

”Prigoana este urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire.

Martiriu- Suferință, supliciu, caznă îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine.”

Misiune si scop

De la Hristos până astăzi au fost mai multe prigoane contra creștinilor și sângele a milioane de credincioși a înroșit pământul și a umplut cerul de sfinți. Dintre ei o parte sunt cinstiți în calendarul creștin.

   Cea mai grea prigoană este, însă, cea ”cea dinlăuntru”, cea din interiorul Bisericii.  Prigoniți sunt credincioși, preoți sau episcopi. Prigonitorii sunt tot din Biserică, episcopi și preoți. Este prigoana cea mai grea pentru că cei ce suferă martiriul sunt chinuiți chiar de frații lor întru credință. Este cea mai dureroasă pentru că vine de la cei care sunt păstori sufletești și ar trebui să vindece răni, nu să le producă.

   În istoria Bisericii au mai existat momente de prigoană dinlăuntru. Să ne amintim doar de Sfântul Ioan Gură de Aur.

   Au fost și în neamul nostru asemenea creștini și din păcate mai sunt și astăzi.

    Mesajul celor ce au trecut prin asemenea suferințe a fost cel pe care dorim să îl transmitem și noi!

Sari la bara de unelte