Viaţa
Gheorghe Calciu-Dumitreasa s-a născut la 23 noiembrie anul 1925, în localitatea Mahmudia din judeţul Tulcea, într-o familie cu 11 copii. În 1945 a absolvit Liceul „Principele Carol” din Tulcea şi apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti.
A intrat pentru prima dată în atenţia regimului comunist în 1948, pe când era student în anul II la medicină. Timp de 15 ani a trecut prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud şi cutremurătoarea reeducare de la Piteşti. Nu există cuvinte care să poată descrie suferinţele îndurate în răstimpul de 16 ani cât a fost încarcerat. După cum el însuşi spunea:
„Citesc acum la cărţile despre Piteşti […] şi orice s-ar scrie despre aceste lucruri este fad pentru noi, cei care am trecut pe acolo […] încerc să explic ceea ce nu se poate explica, ceea ce nici nu trebuie explicat”
A fost eliberat în urma amnistiei generale din 1964. Ieşind din închisoare, a pornit spre împlinirea promisiunii făcute lui Dumnezeu în anii de detenţie: „Doamne, dacă mă scoţi teafăr de aici, o să-ţi slujesc Ţie!”. A absolvit mai întâi cursurile Facultăţii de Filologie ale Universităţii din Bucureşti. A urmat apoi, cu concursul Patriarhului Iustinian Marina şi al Mitropolitului, pe atunci doar ieromonah, Antonie Plămădeală, cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În această perioadă preda limba franceză şi Noul Testament la Seminarul Teologic din Bucureşti, fiind unul dintre profesorii preferaţi ai elevilor teologi. Şi aici însă s-a lovit de nedreptăţile regimului totalitar, fiind împiedicat să-şi susţină teza de doctorat, ale cărei cursuri le absolvise.
Evenimentele se precipită însă în 1977 când este demolată Biserica Enei din Bucureşti, cu planul de a se construi în locul ei un restaurant. Fire puternică şi nesupusă nedreptăţii, la un an după devastatorul cutremur de pământ din Bucureşti, Părintele Gheorghe Calciu porneşte la rândul său un cutremur, de data aceasta spiritual, care va zgudui din temelii maşinăria comunistă.
La data de 8 martie 1978, în miercurea din săptămâna brânzei, Părintele citeşte în Biserica Radu Vodă (Bucureşti) „Întâiul cuvânt pentru tineri”, primul dintr-o serie de şapte predici care vor strânge laolaltă tineri din toate mediile universitare. Seminarişti, studenţi universitari şi politehnişti vor face neîncăpătoare biserica seminarului bucureştean. Autorităţile se revoltă şi trec la represalii, încuind biserica şi pe seminarişti în dormitoare. Cu toate acestea Părintele continuă să predice de pe treptele bisericii în mijlocul unei mulţimi fremătătoare.
După al şaptelea cuvânt, Părintele este supus unei întregi campanii de intimidare care culminează cu arestarea sa în anul 1979. Până şi biserica este forţată să se dezică de sfinţia sa, caterisindu-l. Detenţia sa abuzivă va declanşa un val de proteste în cadrul comunităţii române din exil. Personalităţi marcante ale vremii ca Margaret Thatcher, Ronals Reagan vor interveni în favoarea sa. Urmarea a acestor presiuni internaţionale, Părintele Calciu este eliberat după alţi cinci ani de detenţie, dar este silit să părăsească ţara.
Forţat să-şi părăsească propria ţară, pentru libertatea căreia îşi vărsase sângele, se stabileşte la Washington DC împreună cu preoteasa Adriana şi fiul său Andrei. De pe continentul american continuă să susţină eforturile românilor din exil de a influenţa situaţia României. Un exemplu în acest sens este festivalul ROMFEST, al cărui iniţiator şi preşedinte a fost. Părintele Calciu devine o voce cunoscută la radio Vocea Americii şi Europa Liberă, alimentând prin cuvintele sale speranţele de libertate ale celor de-acasă.
După 1990 Părintele Calciu a revenit de mai multe ori în România. Deşi primele contacte cu România post-decembristă îi lasă un gust amar, după cum singur mărturiseşte, continuă să se întoarcă pe meleagurile strămoşeşti. În ultimii ani face chiar adevărate tururi de forţă, predicând în toate colţurile ţării atrăgând ca dintotdeauna tinerii, atât de aproape de inima sa.
În acest răstimp continuă să păstorească cu dăruire credincioşii parohiei Sfânta Cruce din Washington DC. Editează lunar un buletin parohial distribuit în toate colţurile lumii. Continuă să scrie şi să predice pentru Iisus Hristos şi Evanghelie, să hrănească săracii, să ajute nevoiaşii, să aibă mereu o vorbă bună pentru fiecare. Acoperă greşeli, vindecă răni, înlătură dezbinarea cu duhul lui Hristos. Viaţa sa întreagă o dedică celorlalţi.
S-a săvârşit din viaţă la 21 noiembrie 2006, în Statele Unite ale Americii (Washington DC). Slujba de înmormântare a fost oficiată de Prea Sfințitul Episcop Vicar Irineu Duvlea. În România, a fost prohodit în biserica Radu Vodă (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Teoctist, alături de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, rămăşiţele pământeşti i-au fost aduse în țara pe care a iubit-o atât de mult, fiind înhumate în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din județul Neamț (unde a fost prohodit de Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, de monahii obștei și de sute de credincioși).
Aceasta este, pe scurt viața părintelui Calciu. O viață trăită pentru Hristos și pentru credință. A suferit prigoana cea dinlăuntru? Răspunsul este clar că da. Pentru crezul său, pentru râvna sa a fost scos din preoție de episcopul acelui timp. Pentru noi rămân documentele vremii, unele care arată cum s-a putut petrece o asemenea grozăvie. Iată sentința de caterisire:
”Sentința de caterisire a părintelui Gheorghe Calciu de către consistoriul eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1984)
SENTINŢA NR. 9/1984
Şedinţa de la 4 octombrie 1984 Completul de judecată format din:
PREŞEDINTE: Preot …
MEMBRI: Preot …, Preot …
ACUZATOR: Preot …, Inspector patriarhal …
GREFIER: Diacon …
Subsemnaţii, membri ai Consistoriului Eparhial de pe lângă Sf. Arhiepiscopie a Bucureştilor, ne-am întrunit astăzi, data de mai sus, la sediul Consistoriilor bisericeşti, din str. Maria Rosetti nr. 53, sector 2, şi în şedinţa de judecată am procedat la judecarea cauzei disciplinare a Pr. Prof. CALCIU GHEORGHE DUMITREASA, domiciliat în Bucureşti, str. Ghirlandei nr. 9, sector 6, ce formează obiectul dosarului nr. 147/1984, trimis în judecata disciplinară a Consistoriului Eparhial Bucureşti în baza rechizitoriului introductiv nr. 9539/1984, în conformitate cu art. 68, lit. b şi d din Regulamentul de procedură bisericească al Instanţelor disciplinare şi de judecată bisericească, pentru abaterile şi delictele de care s-a făcut vinovat, după cum urmează:
ÎN FAPT:
Preotul Calciu Gh. Dumitreasa a funcţionat ca profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti, însă la data de 1 sept. 1978, când i s-a desfăcut contractul de muncă şi deci i-a încetat activitatea, potrivit hotărârii Comisiei de disciplină a Seminarului din data de 15 iunie 1978 şi aprobată de către Sinodul Mitropolitan în şedinţa din 5 iulie 1978.
Sf. Arhiepiscopie a Bucureştilor, cu adresa nr. 9297/ 1978, i-a oferit un post în cadrul administraţiei Centrului parhial; pentru îndeplinirea îndatoririlor canonice – de a sluji şi a se împărtăşi ca preot – a fost repartizat, ca îmbisericit la biserica parohiei Militari I.
Preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa nu s-a prezentat la parohia Militari I şi nici nu a acceptat angajarea într-un post din administraţia Centrului eparhial, totuşi a îndeplinit acţiuni sacerdotale în postul vacant de preot de la parohia “Sfânta Vineri” Colentina din Capitală.
Pentru reglementarea situaţiei canonice ca preot, Sf. Arhiepiscopie a Bucureştilor, cu adresa nr. 569/1979, l-a invitat la Centrul eparhial pentru a-şi alege unul din posturile vacante de preot, dar P. C. Sa nu a acceptat nici de data aceasta să fie încadrat într-un post de preot la o parohie.
Pe data de 22 august 1984, Pr. Prof. Gheorghe Calciu Dumitreasa a înregistrat o cerere la Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, sub nr. 9365/1984, prin care solicită reîncadrarea în postul de profesor de limba franceză şi Noul Testament la Seminarul teologic, fără a informa, în mod sincer şi precis, că în perioada 1979-1984 a fost reţinut şi închis de organele de stat, lăsând numai să se înţeleagă că a fost în detenţie, încercând, prin aceasta să se sustragă prevederilor Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Instituţiilor de învăţământ teologic din Biserica Ortodoxă Română şi Regulamentului de procedură al Instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.
Ori, în Regulamentele menţionate se arată textual: “Cazurile de abateri de la disciplina bisericească se trimit şi în judecata Consistoriului bisericesc eparhial de către Chiriarhul locului (art. 132 – Regulamentul Instituţiilor de învăţământ teologic) şi “dacă vreunul dintre cei supuşi judecăţii bisericeşti va fi condamnat definitiv de instanţele penale, cei în cauză vor fi traduşi din oficiu în judecata bisericească, pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare, după gravitatea sancţiunilor penale”…
ÎN DREPT:
A săvârşit abaterile şi delictele prevăzute de: Art. 2. lit g; Art. 3 lit. s şi y; Art. 13, 15, 16 şi 29 din Regulamentul de procedură al Instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române şi Sfintelor Canoane: 31, 39 şi 94 Apostolice; 8 IV Ecumenic; 5 Antiohia; 5 Gangra; 10-11 Cartagina şi cele paralele, 80 Sinodul VI Ecumenic etc.
Pentru cele de mai sus, preotul profesor Gheorghe Calciu Dumitreasa este trimis în faţa Consistoriului Eparhial pentru a fi judecat şi sancţionat potrivit dispoziţiunilor Sfintelor Canoane, Regulamentului de procedură bisericească şi legilor în vigoare.
Dosarul a fost înregistrat la Consistoriul Eparhial sub nr. 147/13 septembrie 1984 şi conform art. 131 din Regulamentul de procedură bisericească s-a fixat termen pentru data de 20 septembrie 1984, fiind citat preotul profesor Calciu Gheorghe Dumitreasa pentru ora 8.30, conform citaţiei nr. 144/1984.
Refuzând primirea şi semnarea citaţiei conform procesului verbal de constatare, înregistrat la Consistoriu sub nr. 151/1984, (dos. fil. 22), Instanţa, de acord cu opinia acuzării, a acordat un nou termen, fiind recitat a doua oară pentru data de 4 octombrie 1984, ora 8.00 dimineaţa, conform citaţiei nr. 152/1984, de data asta cu aplicarea art. 134 alin. II, din acelaşi Regulament.
Şi de această dată Pr. Prof. Calciu Gheorghe Dumitreasa a refuzat primirea şi semnarea citaţiei conform procesului-verbal de constatare înregistrat la Consistoriul Eparhial sub numărul 160/1984, dosar f. 35.)
Pentru termenul de azi, 4 octombrie 1984, procedura fiind îndeplinită, taxa neachitată, iar strigările făcute; lipsă preotul profesor Calciu Gheorghe Dumitreasa.
Întrucât preotul profesor Calciu Gheorghe Dumitreasa a fost citat a doua oară şi cu menţiunea expresă a prevederilor art. 134 al. II, avînd în vedere şi cazul mai grav al sus-numitului, articol.131, Instanţa Hotărăşte a se trece la judecarea fondului cauzei pentru data de astăzi.
P.C. Preşedinte dă cuvântul Onoratei Acuzări care prin P.C. Inspector Eparhial, Pr. …, în concluziile sale scrise şi depuse la dosar, f. 39-44, citite în instanţă susţine în final următoarele: “Având în vedere gravitatea abaterilor şi delictelor, ţinând seama de principiul juridic în cazul cumulului de abateri şi delicte, şi ţinând seama mai ales şi de prevederile Sfintelor Canoane, care prevăd pedeapsa maximă pentru delictele comise şi continuitatea lor, cer să se aplice preotului profesor CALCIU GHEORGHE DUMITREASA pedeapsa prev. în art. 4, paragraf B, lit. d din Regulamentul de procedură bisericească, adică “CATERISIREA” (dosar f. 44).
Se suspendă şedinţa pentru pronunţare.
La redeschiderea şedinţei, după o oră, şi pentru divergenţe de opinii în sânul Completului de Judecată, se amână pronunţarea pentru ziua de 6 oct. 1984, orele 12.00, când Instanţa s-a pronunţat în lipsa pârâtului preot profesor Calciu Gheorghe Dumitreasa. Dezbaterile fiind închise,
CONSISTORIUL EPARHIAL BUCUREŞTI
DELIBERÂND
Asupra cauzei disciplinare a preotului profesor Calciu Gh. Dumitreasa, domiciliat în Bucureşti, str. Ghirlandei nr. 9, bl. 44, sc. III, et. II, ap. 91, trimis în judecata Consistoriului Eparhial Bucureşti, prin rechizitoriul introductiv nr. 9539/1984, şi având în vedere actele dosarului (f. 1-47), puse în discuţia părţilor în proces, susţinerile Onor Acuzări, Preotul Prof. Calciu Gh. Dumitreasa, fiind lipsă şi judecat cf. art. 134, al II din Regulamentul de procedură bisericească, reţine următoarele:
Având în vedere:
– că preotul profesor Calciu Gheorghe Dumitreasa a funcţionat ca profesor de lb. franceză la Seminarul teologic din Bucureşti, numit aici pe dat de 1 sept. 1972, prin transfer de la Şcoala generală nr. 144, sect. 6, Bucureşti;
– că în timpul cât a funcţionat ca profesor la Seminarul teologic a dat dovadă de indisciplină, iar activitatea sa cu elevii nu s-a supus hotărârilor Consiliului profesoral, fapt ce a determinat Consiliul să hotărască excluderea din rândul cadrelor didactice şi suspendarea sa din postul de profesor al Seminarului teologic Buc. cu data de 17 mai 1978;
– că Sinodul Mitropolitan al Sfintei Mitropolii al Ungro-Vlahiei, în şedinţa din 5 iulie 1978, examinând hotărârea Consiliului profesoral al Seminarului teologic şi analizând motivaţiile şi piesele de la dosarul ce i-a fost întocmit, aprobă hotărârea Consiliului de judecată al Seminarului teologic din Bucureşti, luată potrivit art. 56 lit. g din Regulamentul şcolilor de învăţământ şi anume încetarea angajării preotului Calciu Gheorghe Dumitreasa, din postul de profesor la Seminarul teologic din Bucureşti;
– că drepturile de retribuţie i s-au achitat însă până la data de 1 septembrie 1978, când i s-a desfăcut contractul de muncă şi deci i-a încetat activitatea ca profesor la seminar;
– că Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, cu adresa nr. 9297/1978, i-a oferit un post în cadrul administraţiei Centrului Eparhial, iar pentru îndeplinirea îndatoririlor canonice de a sluji şi a se împărtăşi ca preot, a fost repartizat ca îmbisericit la parohia Militari I;
– că preotul Calciu Gh. Dumitreasa nu s-a prezentat la Parohia Militari I pentru îmbisericire şi nici n-a acceptat angajarea într-un post din administraţia Centrului Eparhial, manifestând faţă de Autoritatea superioară bisericească nesupunere, neascultare, lipsă de bunăcuviinţă şi sfidare, având o atitudine de frondă şi totală insolenţă, solicitând postul de măturător pe dealul Patriarhiei (temei nr. 8943/17 mai 1984), atitudine şi insolenţă pe care o repetă şi în cererea din 22 august 1984 (temei nr. 365/1984): “reiterez vechea solicitare din 17 mai 1978, a postului de măturător pe dealul Patriarhiei”, scrie personal în cererea menţionată, dos. f. 8, dar nu solicită un post de preot;
– că, pentru reglementarea situaţiei canonice, ca preot, Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, cu adresa nr. 569/17 ianuarie 1979 l-a invitat din nou la Centrul Eparhial pentru a-şi alege unul din posturile vacante de preot, dar, pe adresa menţionată, numitul preot a scris şi a semnat: “Doresc să slujesc Biserica Ortodoxă Română, şi o voi sluji până la moarte, dar postul meu este de profesor la Seminar, din care am fost scos abuziv şi prin încălcarea tuturor legilor creştine” (dosar, f. 12);
– că, mai mult, autoritatea bisericească a arătat faţă de preotul Calciu Gh. Dumitreasa foarte multă înţelegere şi bunăvoinţă şi i-a îngăduit în mod tacit ca să săvârşească acţiuni sacerdotale în postul vacant de preot de la parohia “Sfânta Vineri”-Colentina din Capitală, alături de preotul paroh din vremea aceea, Zarea Anatolie (dos. f. 17);
– că permanent preotul Calciu Gh. Dumitreasa a manifestat desconsiderare, dispreţ, neascultare şi nesupunere faţă de ordinele Autorităţii superioare bisericeşti şi faţă de actele de bunăvoimţă, înţelegere şi îngăduinţă ale acesteia;
– că, în acest timp, pr. prof. Calciu Gh. Dumitreasa a desfăşurat o activitate potrivnică învăţăturii Bisericii noastre, precum şi intereselor superioare de Stat, fapt ce a dus la reţinerea, judecarea şi condamnarea la închisoare de către organele de Stat, în perioada 1979-1984, deşi în cererea înregistrată la Centrul eparhial sub nr. 9365/22 aug. 1984 nu menţionează aceasta, nici nu ataşează “biletul de liberare”;
– că la dosarul cauzei se află, în extras, sentinţa nr. 35/4 mai 1979, dată de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, din care rezultă că numitul preot a fost condamnat la 10 ani închisoare, interzicerea drepturilor prev. de art. 64, lit. a şi b, C. Penal, pe timp de 5 ani şi confiscarea parţială a averii, pentru infracţiunea de complot, prev. de art. 167, alin. 1 şi 2 C. Penal, raportat la art. 157 al.2 C. Penal, sentinţă rămasă definitivă, respingându-i-se recursul prin Decizia nr. 49/ 6 iunie 1979, dată de Tribunalul Suprem – Secţia Militară, (dos. f. 36);
– că, din aceeaşi sentinţă mai rezultă că numitul preot “Condamnatul a început executarea pedepsei la 10 martie 1979 şi a fost pus în libertate la 20 august 1984, fiind graţiat în baza Decretului nr. 290/1984, care prevede amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse;
– că, potrivit art. 29 din Regulamentul de procedură al Instanţelor disciplinare şi de judecată al Bisericii Ortodoxe Române, se stipulează în mod expres: “Dacă vreunul dintre cei supuşi judecăţii bisericeşti va fi condamnat definitiv de instanţele penale pentru vreo crimă sau pentru vreun delict…, cei în cauză vor fi traduşi, din oficiu, în judecata bisericească, pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare, după gravitatea sancţiunii penale”;
– că deci Autoritatea superioară bisericească, potrivit prevederilor acestui articol, a fost obligată să trimită şi a trimis în Judecata Consistoriului Eparhial pe preotul profesor Calciu Gh. Dumitreasa, avându-se în vedere şi prevederile art. 132 din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Instituţiilor de învăţământ teologic din Biserica Ortodoxă Română în care se precizează: “Cazurile de abateri de la disciplina bisericească se trimit şi în judecata Consistoriului bisericesc eparhial de Chiriarhul locului”;
– că Autoritatea superioară bisericească a procedat identic şi cu un alt preot care a fost condamnat de instituţiile penale de judecată şi al cărui proces se află pe rolul de judecată al Consistoriului Eparhial (a se vedea cazul preotului ILIUŢĂ CONSTANTIN de la parohia Scurtu Mare. Protoieria Videle, rechizitoriul introductiv nr. 10.673/1984 şi care a ataşat la cererea către P. F. Părinte Patriarh IUSTIN şi Biletul de liberare);
– că, înainte de a fi reţinut, judecat şi condamnat de organele de stat, preotul profesor Calciu Gh. Dumitreasa a dat dovadă de lipsă de sinceritate în declaraţii, nesupunere, sfidare şi comportare necuviincioasă faţă de Autoritatea superioară bisericescă, astfel, în fişa personală şi în autobiografia dată cu ocazia transferării în postul de profesor la Seminarul teologic din Bucureşti, septembrie 1972, nu a declarat că a fost condamnat şi că a făcut detenţie înainte de anul 1963;
– că, preotul Calciu Gh. Dumitreasa a continuat să manifeste desconsiderare, dispreţ, neascultare, nesupunere şi sfidare faţă de ordinele Autorităţii superioare bisericeşti, cu ocazia îndeplinirii procedurii pentru a se prezenta la Consistoriul Eparhial, pe data de 20 septembrie 1984, refuzând semnarea citaţiilor şi a proceselor verbale întocmite de către persoanele anume însărcinate cu îndeplinirea procedurii de vestire, conform Regulamentului de procedură, art. 79-80, şi refuzând să le primească (dos. f. 22 şi 38);
– că, preotul profesor Calciu Gh. Dumitreasa, dispreţuind şi nesocotind învăţătura Bisericii, lăsată nouă ca îndreptar de Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli, de “a ne supune înaltelor stăpâniri” (Rom. XIII, 1-2), prin cuvânt şi prin faptă, s-a împotrivit autorităţii de stat şi s-a angajat în grupări care subminează securitatea statului;
– că această activitate a sa, ostilă intereselor superioare şi securităţii statului, a determinat organele respecive ca să-l condamne la 10 ani închisoare în baza art. 157, al. 1, şi 2 Cod penal, raportat la art. 157 al. 2 Cod penal, pentru infracţiunea de complot şi trădare, prin transmiterea de secrete, şi să-i aplice şi prevederile art. 64, lit. a şi b. din Codul penal, privind interzicerea drepturilor pe timp de 5 ani;
– că, având în vedere prevederile art. 29 din Regulamneul de procedură bisericească alin. 1 şi 3, prin care se arată că aplicarea sancţiunii disciplinare trebuie să ţină seama de gravitatea sancţiunii penale şi de faptul că în Sentinţa de condamnare s-a dispus şi suspendarea drepturilor prevăzute în art. 64, lit. a şi b din Codul penal, iar pedeapsa aplicată a fost de zece ani închisoare şi că, “în consecinţă”, preotului în cauză i se va aplica una din pedepsele prevăzute la art. 4, pgrf. B, după gravitatea cazului;
– că preotul Calciu Gh. Dumitreasa, stăruind în cererile sale de a i se da “postul de măturător pe dealul Patriarhiei”, s-a exclus singur din rândul clericilor Bisericii noastre;
– că, ţinând mai ales seama de prevederile Sfintelor Canoane, care dispun pedeapsa maximă, conform Canonului 55 Apostolic, pentru un cleric care defaimă pe episcopul său “ca să se caterisească”, deoarece pe căpetenia poporului tău nu trebuie să o vorbeşti de rău, iar “dacă cineva ar defăima pe împărat sau dregător, fără dreptate, să-şi ia osânda, iar dacă este cleric să se caterisească, conform Canonului Apostolic 84;
– că, având în vedere abaterile şi delictele comise, cum şi continuitatea lor, de care se face vinovat preotul Calciu Gh. Dumitreasa, ele fiind dovedite cu actele de la dosar, se reţin şi se încadrează în Art. 2, lit. g; Art. 3, lit. s şi y; Art. 13, 15, 16, şi 29 din Reg. de proced. Biser.; Sfintele Canoane 31, 39, 55, 56 şi 84 Apostolice; 8 şi 18 ale Sinodului IV Ecumenic; 34 al Sinodului VI Ecumenic, 5 Antiohia, 11, 15 şi 62 Cartagina şi cele paralele.
Având în vedere şi prevd. Art. 170, 171, 172 şi 173 din Regulamentul de procedură bisericească;
Pentru aceste motive
CONSISTORIUL EPARHIAL BUCUREŞTI
DELIBERÂND
În urmare cu opinia Organului Acuzării,
În unanimitate şi în numele legii,
HOTĂRĂŞTE:
Aplică preotului profesor CALCIU GHEORGHE DUMITREASA pedeapsa prev. de art. 4, prgr. B, lit. d din Regulamentul de procedură bisericească, adică “CATERISIREA”.
Pedeapsă cu drept de recurs la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în termen de 15 zile de la data primirii sentinţei de cel în cauză.
Cu 500 lei taxă de Consistoriu, 300 lei taxă de judecată şi 200 lei amânare termene, total 1.000 lei (una mie).
Dată şi citită în şedinţa de azi, 6 oct. 1984, ora 13.00.
PREŞEDINTE: Pr. …
MEMBRI:1. Pr. …, 2. Pr. …
GREFIER: Diac. …”
La aceaste decizie părintele răspunde cu demnitate:
”Contestația trimisă de Pr. Gheorghe Calciu Sfântului Sinod cu privire la decizia de caterisire a consistoriul eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1984)
În octombrie 1984, părintele Gheorghe Calciu trimite Sinodului Sfintei Biserici următoarea contestaţie:
Subsemnatul preot profesor Gheorghe Calciu Dumitreasa, caterisit prin sentinţa numărul 9 din 6 octombrie 1984, a Consistoriului eparhial de pe lângă Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, declar recurs împotriva sentinţei mai sus menţionate şi o contest pentru următoarele motive:
Nu am dărâmat biserici, locaşuri sfinte de închinăciune, monumente de artă ale geniului creator românesc. Le-am apărat şi am plătit cu suferinţă acest curaj.
N-am socotit Biserica “un teatru de păpuşi”, ci un spaţiu sacru, singurul loc şi singura posibilitate de mântuire a omului.
N-am pălmuit şi n-am ameninţat preoţi în instanţele parohiale pentru vina de a fi voit, împreună cu credincioşii lor, să zidească biserici absolut necesare.
N-am cerut preoţilor să-şi trimită credincioşii de la slujba sfântă la munci voluntare. Toate lucrurile îşi au vremea lor, şi muncile pot fi făcute, dacă sunt obligatorii, înainte sau după slujbă.
N-am caterisit preoţi, lăsându-i muritori de foame, cu patru sau mai mulţi copii.
N-am calomniat pe ierarhi, dimpotrivă, am fost calomniat de unii arhierei la posturi de radio din afara ţării.
N-am trimis informaţii denigratoare organelor de Securitate şi Tribunalelor militare împotriva unor preoţi arestaţi sau instituţiilor unde lucrează membrii familiilor lor, pentru a fi concediaţi din serviciu, aşa cum mi s-a făcut mie şi soţiei mele. […]
Nu am refuzat asistenţa spirituală preoţilor aflaţi în închisori, cum s-a întâmplat cu mine. Am solicitat ani de zile şi de repetate ori această asistenţă care mi s-a refuzat. Iisus l-a iertat pe tâlharul de pe cruce şi l-a ridicat cu Sine în rai (Luca 23, 43). Preoţilor în suferinţă li se refuză însă până şi mângâierea unei vorbe bune.
Nu am defăimat pe împăraţi sau dregători. Am cerut numai ca bisericile să fie cruţate de dărâmare. Împăratul sau dregătorul au toată forţa materială de stat ca să le oprească. Nu este nevoie să se ridice Biserica prin ierarhia ei, lovind încă o dată în cel mai mic şi care de-abia mai supravieţuieşte.
Nu m-am abătut cu nimic de la învăţătura lui Hristos. Am propovăduit credinţa şi iubirea creştină cu adresă specială la tineri, aşa cum aveam toţi dreptul şi obligaţia să o facem. Că Duhul lui Dumnezeu a lucrat în mine şi în ei, stau dovadă roadele spirituale din sufletele acestor tineri.
În ceea ce priveşte “obsedantul deceniu”, care de fapt a durat 16 ani, nu este cazul ca instanţa bisericească să aibă faţă de abuzurile, crimele şi teroarea vremii respective o altă atitudine decât cea a tuturor cetăţenilor ţării, inclusiv a oficialităţilor de stat. S-au publicat şi se publică vagoane de literatură în acest sens pentru a mai ezita în atitudini.
Cazul preotului Calciu este de notorietate mondială. Termenul nu este exagerat, fără ca eu să fi meritat aceasta. Atât în ceea ce priveşte detenţia mea, cum aş fi putut şi de ce aş fi ascuns faptul că am fost închis? Cine nu ştia? Afirmaţia de la fila 2 a actului emis de Consistoriul eparhial dovedeşte atât reaua-credinţă a acuzării, cât şi ignorarea termenilor. Nu am fost reţinut şi închis – cum afirmă acuzarea –, ci în detenţie, adică deţinut politic pe baza unei sentinţe judecătoreşti, indiferent de faptul că aceasta era injustă. Aşa am scris în cererea mea şi aşa este. Sunt în acest sens surprins de graba cu care Consistoriul îşi însuşeşte afirmaţia sentinţei Tribunalului militar pronunţată împotriva mea. Ce secrete de stat aş fi putut eu trăda? Catalogul cu notele elevilor? Este cazul să ne păstrăm demnitatea de creştini şi slujitori ai Bisericii lui Hristos! Încă din clipa arestării m-am constituit în persoană sechestrată. Nu am recunoscut şi nu am semnat nici unul dintre documentele Tribunalului militar emise împotriva mea. Pentru mine ele nu există şi nu pot nici să le invoc, nici să le reproduc în faţa instanţei.
În petiţia depusă la registratura Arhiepiscopiei Bucureştilor, am reiterat cererea de a fi numit înapoi în postul de preot şi de profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti, unde funcţionasem până în 17 mai 1978 şi “din care am fost scos abuziv şi cu încălcarea tuturor legilor creştine”. În caz că acest post mi se refuză, scriam mai departe, cer să fiu numit măturător pe dealul Patriarhiei, aşa cum scrisesem şi în 1978. Or, atunci, cu ce scop mi se falsifică cererea? Cât despre preoţia mea, nici nu intră în discuţie. Mi-a fost dată de un mare ierarh, o dată cu îmbisericirea, la Radu-Vodă, şi acest ierarh a murit. În consecinţă, preoţia mea nu mai poate fi luată de nimeni. Cu ea voi merge la Judecata sfântă. Deci ce sunt violenţa şi injustiţia prin care mi se interzice slujirea în biserici publice, când demnitatea de preot, cu mila Celui ce este Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec (Evrei 6, 20), îmi rămâne pentru veşnicie? Drept urmare, recurg la aceeaşi cerere prin reiterare: preot profesor la Seminarul Teologic sau măturător pe dealul Patriarhiei! Adaug aici: sau altă muncă sacră. Şi încă, spre stupoarea mea, am constatat că instanţa consistorială socoteşte munca fizică atât de degradantă, încât afirmă că m-am exclus din preoţie cerând postul de măturător. Probabil că şi Sfinţii Apostoli vor fi chemaţi de Consistoriul care m-a condamnat şi judecat la caterisire, întrucât conform mentalităţii judecătorilor, ei s-au exclus din demnitatea apostoliei fiindcă au practicat pescuitul chiar şi după Învierea Domnului. (Ioan 21, 1-11). Dacă voi fi lipsit de posibilitatea unei munci fizice, cum am fost lipsit de cea de preot şi profesor, înseamnă că sunt supus unei exterminări deliberate. Preoţia mea va rămâne însă în veac, în afara oricărei discuţii seculare. […]
Şi totuşi, din tot actul de judecată se desprind şi două puncte luminoase:
a) Că Autoritatea bisericească a fost obligată să mă cheme în judecată. Iau afirmaţia ca atare şi ea mă consolează.
b) Că în sânul “completului de judecată” au existat “divergenţe de opinii” care au determinat anularea pronunţării de pe ziua de 4 octombrie pe cea de 6 octombrie. Deci a existat măcar un preot care a gândit şi a acţionat ca un preot. Cinste ţie, frate!
Menţionez că nu m-am prezentat la judecată dintr-o imposibilitate psihică. După ce am trecut prin tribunalele şi închisorile ateiste, sufletul meu nu mai poate suporta să fie judecat şi de fraţii mei întru Hristos. Rămâne mereu valabilă afirmaţia mea din 17.01.1979, menţionată şi la filele 5 şi 6: “Doresc să slujesc Biserica Ortodoxă Română şi o voi sluji până la moarte!”. Am pecetluit această afirmaţie cu suferinţa mea martirică, chiar dacă Iisus nu mi-a cerut acest martiraj până la ultimele lui consecinţe.
Aştept o sentinţă definitivă în spiritul lui Hristos, un act de iubire şi de solidaritate sfântă.
Bucureşti, 16 octombrie 1984
Preot Profesor Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Cu toate loviturile primite, după eliberare, din partea autorităţilor bisericeşti şi de stat, părintele Calciu şi-a păstrat ţinuta, atât morală, cât şi duhovnicească. O delegaţie de străini, la Zürich, veniţi să-l cunoască în septembrie 1984, au notat într-un articol ulterior, intitulat “În vizită la părintele Calciu” şi semnat “Creştinii în pericol”: “Câteva minute mai târziu, preotul Calciu, foarte slăbit, cu părul încărunţit şi cu mâinile tremurânde, a intrat în cameră. Îmbrăţişările călduroase şi râsul său vesel ne-au arătat imediat că ne aflăm în prezenţa unei personalităţi excepţionale. [..] Se putea citi pe faţa lui slăbită smerenia creştină, bucuria şi o imensă sinceritate.”
Contestaţia lui a rămas fără succes şi primeşte următorul răspuns:
REFERAT
Temei nr. 10.160/1984
La Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină s-a primit adresa fostului preot Gheorghe Calciu Dumitreasa, împotriva sentinţei nr. 9/1984, dată de Consistoriul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, prin car i s-a aplicat pedeapsa “Caterisirii”, conform prevederilor art. 4 paragraful B, lit. “d” din Regulamentul de Procedură bisericească.
Din analiza actelor dosarului se constată că fostul preot Gheorghe Calciu Dumitreasa s-a făcut vinovat de abateri şi delicte grave ca:
– Nesupunerea totală şi sfidarea autorităţilor superioare bisericeşti;
– Încălcarea legilor de stat prin desfăşurarea unei activităţi potrivnice intereselor superioare de stat, fiind condamnat la 10 ani închisoare prin sentinţa nr. 35/4 mai 1979, dată de Tribunalul militar teritorial Bucureşti:
– Desconsiderare, dispreţ şi sfidare faţă de ordinele autorităţii superioare bisericeşti cu ocazia îndeplinirii procedurii de prezentare la judecata eparhială;
– Încălcarea jurământului solemn depus ca licenţiat în Teologie, precum şi declaraţia de la hirotonie;
– Nesocotirea învăţăturii Bisericii de a se supune înaltelor stăpâniri (Romani XIII, 1-2), ceea ce a făcut ca prin cuvânt şi faptă să se împotrivească autorităţii de stat şi să se angajeze în grupări care subminează securitatea statului;
– Sfidarea disciplinei din şcolile de învăţământ teologic şi nesocotirea regulamentelor bisericeşti.
– Pentru toate acestea a fost pedepsit cu CATERISIREA.
Având în vedere abaterile şi delictele grave săvârşite de fostul preot profesor Gheorghe Calciu Dumitreasa şi luând în considerare că:
– Cererea sa nu este făcută în conformitate cu prevederile art. 210 şi 211 din Regulamentul de Procedură Bisericească, adică “să fie redactată în termeni cuviincioşi; să arate motivele de recurs, atât de fond, cât şi de formă, dispoziţiile statului şi regulamentelor bisericeşti, ori principiul de drept canonic ce s-a violat prin judecata respectivă;
– Că prin cererea sa nu dovedeşte că procedura nu a fost bine îndeplinită sau că Statutul şi Regulamentele Bisericeşti n-au fost bine aplicate, ori că s-a comis exces de putere în judecata respectivă, conform art. 232 din Regulamentul de Procedură Bisericească.
Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină propune Sfântului Sinod Plenar:
Să se respingă cererea de recurs a fostului preot profesor Gheorghe Calciu Dumitreasa ca neîntemeiată.
Hotărârea Consistoriului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor rămâne definitivă şi executorie.”
Alungat în Statele Unite ale Americii părintele este primit ca preot slujitor în Mitropolia de acolo și este preot activ până la sfârșitul vieții sale. Nu se cunoaște că ar fi fost emisă vreo decizie de ridicare a caterisirii în Statele Unite ale Americii.
De asemeni este interesant faptul că după decembrie 1989 părintele Calciu vine în țară și slujește la diverse biserici, în diferite eparhii, fără ca măcar să se pună problema ridicării caterisirii sale, semn că întreg Sinodul înțelegea nedreptatea care i se făcuse.
Materiale preluate de pe siturile de mai jos. Mai multe informații:
http://gheorghecalciu.ro/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa#Lupt%C4%83tor_anticomunist
https://www.fericiticeiprigoniti.net/gheorghe-calciu-dumitreasa
http://citateortodoxe.ro/biografie/gheoghe-calciu-dumitreasa
://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-gheorghe-calciu-dumitreasa-126438.html